Zona Central, Campulung Moldovenesc zona Central
Localizare si scurta descriere: GM1116 Campulung Muscel,zona Apa Sarata, vila P+1+M, construita in 2007,suprafata utila 300mp, teren 1022mp, curte 912mp, cu deschidere la 2 strazi asfaltate. Compartimentare si suprafete: Casa are o suprafata utila de 100mp/nivel. La parter se afla livingul, un dormitor, bucatarie si zona de luat masa si o baie. Etajul este format din 4 dormitoare, baie, dressing, iar mansarda este open space. Finisaje si dotari: Casa este finalizata in proportie de 90%, cu materiale de calitate, gresie si faianta import Italia, parchet si usi interioare de cea mai buna calitate, calorifere noi centrala termica, ,ferestre cu geamuri termopan si tamplarie PVC. Casa este din BCA, termoizolata la exterior cu polistiren de 10cm, interior gletuit. Fundatia este din beton 60/120cm adancime, Utilitati: curent, apa, fosa septica 3/3, iar gazele sunt in zona. Vecinatati: Vila este pozitionata excelent,in zona muntoasa, la doar 52km de Pitesi, situata la strada principala si statie de autobuz. Istoria orasului : Se afla in depresiunea omonima, la o altitudine de 580–600 m si la o distanta de 52 km de Pitesti (pe directia N-NE, pe sosea), 47 km de Curtea de Arges (la E), 84 km de Brasov (la S-SV) si 66 km de Targoviste (la V). Prima mentiune documentara dateaza din 1300 (alte surse mentioneaza anul 1292, aparand recent ipoteza conform careia orasul este, de fapt, atestat documentar din 1215). Campulungul este cel mai vechi oras medieval, dar si prima resedinta domneasca (capitala) a statului Tara Romaneasca. Intre secolele XIII – XVII a trait aici o insemnata comunitate saseasca, odata cu sosirea cavalerilor teutoni din Tara Barsei. Istoria veche Prezenta umana in aceasta zona este insa mult mai veche. Cele mai vechi urme de cultura materiala, descoperite atat pe raza orasului, cat si in imprejurimile sale, dateaza din perioada bronzului tarziu (1700-1600 i.d.Hr.). Astfel, la Pescareasa, in sudul orasului a fost descoperita o necropola, dovada a existentei unei asezari omenesti. Urme de locuire geto-dacica, din sec. II-I i.d.Hr., sunt bine conturate in zona actualului oras, in cartierul Olari-Sfantu Gheorghe; la fel si cele din cartierul Apa Sarata si in comuna Bughea de Sus, care apartin culturii dacice tarzii. La Cetateni-Muscel, unde a existat o asezare dacica locuita fara intrerupere din jurul anului 300 i.d.Hr., au fost descoperite urme materiale ce atesta existenta aici a unui important centru economic, unde aveau loc schimburi intense de marfuri. Aceasta este una dintre cele mai vechi asezari dacice din tara. Dupa 106, anul cuceririi Daciei de catre romani, fiind o provincie de granita a Imperiului Roman, Dacia are un important rol de aparare impotriva atacurilor barbare, aceasta presupunand construirea unor linii de fortificatie punctate de existenta unor castre de pamant sau piatra. Limesul reprezinta o notiune al carei continut a evoluat pe parcursul secolelor incepand de la cel de limita despartitoare a unui teren si pana la cel de frontiera fortificata in fata unui teritoriu inca necucerit, in scopul instituirii unui obstacol. Pe acest hotar, elementele militare special deplasate, fortificatiile si trupele de granita, aveau misiunea de a supraveghea, apara, respinge miscarile si eventualele incursiuni ale inamicului. Unul dintre limesurile din Dacia este Limes Transalutanus, care se intinde pe o lungime de 235 km, construit la o distanta variabila de 10–15 km est de raul Olt. Malul Limesului nu este continuu. De la raul Arges este inlocuit de cursul Raului Doamnei si al Raului Targului. Dupa anul 245 d.Hr., in urma puternicelor atacuri ale getilor carpi si ale roxolanilor, limesul transalutan a fost abandonat si granita a revenit pe Olt (Limes Alutanus). Dintre cele 13 castre cunoscute ale Limes Transalutanus, cel de la Jidova (astazi Apa Sarata, cartier sudic al Campulungului) este singurul construit cu piatra si caramida, dar in acelasi timp si cel mai mare. Castrul avea o forma dreptunghiulara, era inconjurat cu un zid de incinta prevazut cu turnuri dreptunghiulare pe laturi si semicirculare la colturi, avand rolul strategic de a controla si apara drumul prin Pasul Bran. Istoria medievala Ca toate celelalte orase, Campulungul a trecut in evolutia sa prin fazele de sat, targ, pentru ca la inceputul sec. XIV sa devina oras. Aceasta evolutie a fost determinata de sporirea numarului de locuitori, de cresterea continua si intensa a productiei mestesugaresti si a schimbului de marfuri. In primele decenii ale sec. XIII s-au stabilit la Campulung meseriasi si negustori sasi. Comunitatea saseasca care se formase aici era condusa de un greav (comes). Ultimul dintre acestia a fost Laurencius de Longo Campo. Piatra sa funerara se afla astazi in Biserica Baratiei si constituie cel mai vechi document epigrafic medieval din Tara Romaneasca si in acelasi timp prima mentiune scrisa a orasului. Inscriptia este datata in anul 1300 si are urmatorul text: „Hic sepultus est comes Laurencius de Longo-Campo, pie memorie, anno Domini MCCC.” (Aici este inmormantat comitele Laurentiu de Campulung, spre pioasa amintire, in anul Domnului 1300.). Panza orasului Campulung, cel mai insemnat si mai peremtoriu izvor privitor la obstea Campulungului, care contine 38 de hrisoave dintre anii 1559-1747, mentioneaza ca cel mai vechi document in care erau trecute privilegiile orasului il daduse lui Matei Basarab: „prea luminatul, blagocestivul si de Hristos iubitorul, raposatul Io Radu Negru Voivod la leat 6800 (1292).” Din anul 1330, dupa victoria de la Posada impotriva regelui Ungariei Carol Robert de Anjou, la Campulung isi stabileste resedinta de scaun Basarab I (cca. 1310-1352), primul domnitor al statului Tara Romaneasca. Astfel Campulungul devine, pentru aproape 4 decenii, centrul politic si administrativ al statului. Abia in 1369, domnitorul Vladislav I Vlaicu (1364-1377), urmasul la tron al lui Nicolae Alexandru (1352-1364), fiul marelui Basarab, muta capitala tarii la Curtea de Arges. Asezat pe unul dintre cele mai importante drumuri de legatura din Evul Mediu intre Tara Romaneasca si Transilvania, orasul devine punct vamal, pomenit pentru prima data din acest punct de vedere in anul 1368, intr-un hrisov emis de Vladislav I, prin care se stabileste obligatia negustorilor brasoveni ce trec cu carele de marfuri prin Pasul Bran sa plateasca la Campulung, ca taxa vamala, o „treizecime”. Dupa mutarea centrului politico-administrativ la Curtea de Arges, Campulungul continua sa aiba calitatea de resedinta domneasca temporara. Este perioada domniilor „itinerante”, cand domnitorul se deplasa in diferite localitati din tara, in care isi stabilea resedinte temporare. Atat Basarab I, cat si fiul si urmasul sau la tron, Nicolae Alexandru, au fost inmormantati la Campulung. Piatra tombala a acestuia din urma se pastreaza si astazi in biserica din Complexul voivodal Negru Voda: „In luna noiembrie 16 zile a raposat marele si singur stapanitor Domn Io Nicolae Alexandru Voivod, Fiul marelui Basarab, in anul 6873 (1364), indictionul 3, vesnica lui pomenire.” Acest text este cel mai vechi document epigrafic medieval, scris in limba slavona, cunoscut pana acum in Tara Romaneasca. Existenta unui mare numar de mestesugari (olari, subari, blanari, cojocari, tabacari, pietrari, lemnari, morari, macelari) organizati in bresle si grupati in cartiere distincte, si situarea orasului pe drumul de legatura cu Transilvania, au facut ca acesta sa joace un rol important in comertul intern si extern al Tarii Romanesti. Astfel, Sebastian Münster, in lucrarea Cosmografia, tiparita in 1544, mentioneaza: „Intre Targoviste si Brasov este targul Campulung, locuit de crestini, si acolo este locul de desfacere a marfurilor pe care le transporta de la Targoviste in Transilvania.” Tot in domeniul comertului mentionam faptul ca inca din sec. XV exista balciul de Sfantul Ilie, renumit si astazi in regiune. Amploarea si pitorescul balciului i-au atras atentia florentinului Anton Maria del Chiaro, secretarul domnitorului Constantin Brancoveanu, care consemneaza: „La distanta de o zi de drumul de Targoviste, catre granitele Transilvaniei, se gaseste Campulungul, oras renumit pentru balciul anual ce are loc pe la mijlocul lui iulie si la care iau parte negustori din toate partile.” (anexa 2.3.2.) Campulungul a fost singurul oras din tara care s-a bucurat de privilegii in domeniul economic, administrativ, politic si juridic. In 1521, judetul Neacsu Lupu emite, din cancelaria orasului, o scrisoare redactata cu scriere chirilica dar in limba romana catre omologul si vecinul sau, Hans Brukner, judele Brasovului, informandu-l asupra miscarilor ostirilor otomane din zona Dunarii. Este prima scriere cunoscuta in limba romana din Tara Romaneasca. (anexa 2.3.3.) Tot Matei Basarab, in 1643, infiinteaza la Campulung prima fabrica de hartie din tara. Forma cea mai eficienta de raspandire a culturii au constituit-o scolile. La Campulung a functionat una dintre cele mai vechi scoli din Tara Romaneasca, infiintata in 1552 de doamna Chiajna, sotia domnitorului Mircea Ciobanu. Tot aici, Antonie Voda (1669-1672) a infiintat prima scoala obsteasca cu invatatura in limba romana din Tara Romaneasca: „…facui domnia mea casa de invatatura, adeca scoala, in orasul domniei mele Campulung.” In acest mediu cultural si-au desfasurat activitatea mai multi copisti, dintre care amintim: Vasile Ieromonahul, Nicolae Gramaticul, Panu Gramaticul, Constantin Logofatul, Ianache Preotul. Istoria moderna Marile evenimente ale istoriei moderne s-au facut simtite si la Campulung, astfel ca izbucnirea revolutiei de la 1821, condusa de Tudor Vladimirescu, si masurile luate de catre acesta in favoarea maselor populare s-au bucurat si de adeziunea campulungenilor. Arestat de catre eteristi la Golesti, Tudor Vladimirescu este dus la Targoviste prin Campulung, unde in noaptea de 22-23 mai 1821 este gazduit in casa boierului Constantin Chiliasu, bunicul istoricului Constantin D. Aricescu. In acest timp, orasul este ocupat de cei doi frati ai lui Alexandru Ipsilanti, Nicolae si Iorgu, cu un detasament de ostasi. Si ideile revolutiei de la 1848 au patruns in randul campulungenilor. Aici au activat in perioada de pregatire a revolutiei de la 1848, cateva figuri remarcabile ale culturii nationale: I.D. Negulici, C.D. Aricescu, Apostol Aricescu. La turnul-clopotnita al minastirii Negru-Voda se afla o placa cu textul juramantului revolutionarilor campulungeni de la 1848. La Campulung si in imprejurimi, ostasii romani au dus in 1916, in primul razboi mondial, lupte grele impotriva trupelor germane. Mausoleul de la Mateias a fost construit ca sa aminteasca vitejia ostasilor cazuti in luptele din zona Rucar, Dragoslavele, Valea Mare-Pravat si Campulung in toamna anului 1916. Monumentul comemorativ a fost ridicat pe muntele Mateias, in 1935, dupa proiectul arhitectului D. Ionescu-Berechet. Nici celelalte evenimente majore din istoria Romaniei nu au lipsit din evolutia orasului Campulung si a imprejurimilor sale. Urmarind istoria acestui oras constatam ca nu exista aproape nici un moment important din istoria neamului nostru, angajare social-politica, acte culturale de anvergura nationala, miscari de idei, la care campulungenii sa nu-si fi adus partea lor de contributie. Istoria politico-administrativa Existenta judetului istoric Muscel se pierde in negura vremurilor, Campulungul fiind resedinta inca din vremea judelui Neacsu. Unirea lui Cuza din 1859 a gasit judetul in granitele cunoscute din perioada interbelica, neatinse dupa reformele din 1864. Si Unirea lui Ferdinand din 1918 a consfintit continuitatea judetului, iar pe baza Constitutiei din 1923 si a legii de unificare administrativa din 1925, teritoriul tarii a fost impartit in 71 de judete, Muscelul ramanand intact cu capitala la Campulung. Din pacate, regimul comunist a adoptat Legea nr. 5 din 8 septembrie 1950, prin care teritoriul Romaniei era reorganizat in 28 regiuni, cu subdiviziuni raioanele. Judetul Muscel s-a desfiintat, fiind inlocuit cu raionul Muscel cu sediul administrativ la Campulung, mult mai mic ca suprafata, in cadrul regiunii Arges cu resedinta la Pitesti. Dupa venirea la putere a lui Ceausescu si declararea RS Romania, la 17 februarie 1968 s-a dat o noua lege de re-reorganizare teritoriala cu 39 de judete. Muscelul istoric a fost impartit intre noile judete Dambovita si Arges, Campulungul fiind inglobat in ultimul, ca si in prezent, incheindu-si destinul ca si resedinta de judet. Monumente • Muzeul municipal – A cunoaste un oras sau o anume zona dincolo de stabilirea unui contact intim cu muzeele acestora, nuclee de concentrare, conservare si popularizare a unor valori representative, este de neconceput. uzeul, indiferent de natura si structura lui, focalizeaza un anume univers si asigura veritabile calatorii in timp si in spatiu, sugereaza conexiuni si analogii, asigura accesul spre esential si, ca urmare, intalnirea calatorului cu o realitate muzeistica devine o experienta plina de relevanta si, de ce nu, tulburatoare. Adevarul mi se pare integral valabil si in ceea ce priveste cunoasterea Campulungului. Nu se poate realize o imagine cuprinzatoare a stravechii capitale a Tarii Romanesti fara vizitarea celor doua sectii ale muzeului orasenesc ― sectia de etnografie si arta populara si sectia de istorie si arte plastice. Alaturi de frumusetea sobra a portului muscelean si a interioarelor caselor taranesti, el, vizitatorul, afla aici pagini impresionante din istoria acestor meleaguri, gaseste relicve pretioase, graind despre oameni de seama nascuti in Campulung, admira opere de arta, valoroase, multe din ele imagini ale peisajelor muscelene, cu o dubla valoare, artistica si documentara, sau realizari ale unor artisti originari din Campulung. • Sectia de etnografie si arta populara – Situata pe strada Republicii nr. 7, este gazduita de una dintre cele mai vechi case boieresti din oras, construita in 1735, monument de arhitectura veche romaneasca. Aspectul este de casa tipic musceleana, cu doua caturi, cu fisor de lemn, usor sculptati, ce se termina in arcade ondulate de zidarie, prelungit cu sala in consola, cu stalpi si palimar din balustri strunjiti de lemn, cu profilatura simpla din tencuiala la ferestre, cu garlici, in goluri arcuite sub foisor, si invelitoare de sita. Unelte lucrate mestesugit in lemn sau fier, folosite de taranii musceleni in decursul vremi, indica principalele lor indeletniciri: pastoritul, culesul, vanatoarea, pescuitul, agricultura, cultura, prelucrarea lemnului si a pietrii de Albesti, olaria, fieraria etc. O bucatarie taraneasca, smulsa parca din panzele lui Grigorescu si Luchian; casa mica sau camera de lucru, semanata cu obiecte de tors si tesut, si, alaturi, casa mare sau casa de oaspeti, amandoua avand peretii imbracati cu scoare in vargi, chilimuri si zavestre in romburi, mesterit colorate, cu stergare la ferestre, paturi largi acoperite cu poclade mitoase, refac un intreg tablou de viata. La etaj, obiecte de ceramica musceleana, lucrate la Costesti, Bailesti si Poienita, amintesc de arta olarilor campulungeni de altadata. Un splendid mobilier in lemn pirogravat, in culori, sculptat in preajma anilor 1920, arata o alta latura a mesterilor localnici, dealtminteri iscusiti tamplari si cioplitori in lemn. In continuare, o incantatoare parada a portului muscelean, cu frumusetea si gingasia maramelor in fir de borangic, coloritul si cusaturile variate ale iilor, presarate pe maneci si altite cu fusti, suveicute, muscate in randuri sau satrangute, ca si fotele stralucitoare cu inflorituri maiestru cusute cu fir le-au impus de mult in toate colturile lumii. Alaturi se insira sobrele si impunatoarele costume barbatesti: palarie mica mocaneasca cu boruri mici si calota semisferica, sau palaria batraneasca cu boruri mai mari si calota mai turtita, caciuli retezate, ciobanesti, sau cu mot; camasa cu clini, ori cu fustandela; cioareci stramti de dimie; zeghea sau sarica si cojocul ciobanesc pentru vreme rea, chimirul, de piele, simplu ori impodobit cu cusaturi, opinca dacica etc. Toate, la un loc, constituie o graitoare dovada in sprijinul afirmatiilor celor care considera portul popular din Muscel printre cele mai vestite in galeria atat de bogata a productiilor geniului artistic al poporului. • Sectia de istorie si arta plastica – Este instalata in fosta cladire a Consiliului Popular al orasului, constructie cu linii arhitecturale caracteristice perioadei anilor 1930-1940, avand un frumos hol central, cu cupola de sticla, scara si balustrade artistic sculptate. Cu o amenajare conform principiilor moderne de aranjare muzeistica, vizitarea sectiei de istorie prilejuieste patrunderea intr-un adevarat tunel al timpului, in care prezenta anumitor obiecte si documente evoca imagini ale timpurilor stravechi, de la epoca comunei primitive pana in contemporaneitate. Obiecte din piatra (ciocane, topoare) si unelte din os, gasite in sapaturile arheologice facute in Campulung, ne poarta cu milenii in urma, in epoca de anilor 6000-1800 i.e.n. Vestigiile stapanirii romane in Dacia sunt infatisate prin obiecte gasite la castrul Jidova, de langa Schitul Golesti: unelte, vase cu mozaic, arme, monede romane, ceramica romana cu elemente dacice, provenind din secolul al IV-lea d.Ch. Intrand in perioada feudala, participarea Campulungului la istoria tarii este dovedita prin alte numeroase exponate. Nu lipseste nici scrisoarea in limba romana a lui Neacsu Lupu, judele Campulungului, catre Hans Benker din Brasov (facsimil). Colectia de arta plastica a muzeului campulungean este valoroasa atat prin varietatea artistilor reprezentati, cat si prin numeroasele imagini inspirate de oamenii si privelistile muscelene. Datorita acestor calitati, patrimoniul cultural al Campulungului in istorie, etnografie si arte plastice, este mai bogat si mai reprezentativ. • Monumentul lui Negru Voda – In fata bibliotecii orasenesti, intr-un mic scuar, apare maiestuos bustul legendarului Negru Voda, opera a sculptorului Dimitrie D. Mirea, ridicat in 1910, ca omagiu al campulungenilor stramosului lor, asa cum glasuiesc inscriptiile de pe placile care acopera soclul: „Inaltatu-s-au chipul lui Radu Negru Basarab, descalecatorul Tarii Romanesti; Campulungul, primul scaun domnesc saluta chipul de bronz al urzitorului Tarii Romanesti; Memoriei Luceafarului Basarabesc, admiratorii gloriei strabune ii inchina acest monument”. Avand coroana pe cap, cu barba ninsa de vreme, acela care, cu nume de legenda, simbolizeaza pe intemeietorul primului stat independent, ramane sa strajuiasca peste veacuri dezvoltarea batranei capitale a Tarii Romanesti, chemata azi la o noua viata, la noi realizari, demne de traditia strabuna. Soclul acestui bust, mestesugit ornamentat si sculptat in Piatra de Albesti, este opera sculptorului italian din Verona, Pietro Fabris, ce facea parte din numeroasa comunitate italiana stabilita in aceasta zona in jurul anilor 1900. • Bulevardul “Pardon” – Batranul bulevard al Campulungului s-a amenajat pe fosta albie a unui iaz care a fost deviat in Raul Targului in jurul anilor 1880. S-a numit multa vreme Bulevardul „Pardon” pentru ca era asa mare aglomeratie, ca desele ciocniri intre trecatori duceau inevitabil la scuzele exprimate la tot pasul prin expresia „Pardon!”. • Crucea Juramantului – si cele 36 cruci votive, fac din fosta capitala a Valahiei un caz singular in Romania. Realizate din calcar numulitic de Albesti, folosit inca din antichitate de catre mesterii pietrari, au fost ridicate intre 1576 si 1868 in vechile cartiere ale orasului, la rascrucea unor drumuri importante. • Gradina publica Merci – Aflata curs refacere si modernizare, au fost amenajate noi alei, spatii de joaca pentru copii, banci si masute pentru campionate de table, sah etc. S-a numit in trecut Gradina Publica „Merci”, deoarece la serbarile organizate mai ales in serile de vara, domnisoarele asupra carora cavalerii aruncau confetti ca gest de apreciere, repetau gratios: „Merci!”, „Merci!”. • Parcul bailor Kretzulescu – (in curs de reamenajare, in cadrul unui proiect suspendat temporar) Baile au fost date in folosinta in anul 1897 si erau dotate cu aparatura si instalatii la nivel european, fiind destinate tratamentelor de balneofizioterapie pentru bolnavii astmatici, cu afectiuni renale si cardiace, boli de stomac etc. Mai exista un bazin pentru bai reci, inca un pavilion pe latura vestica si doua turnuri cu bolte semisferice pe latura de sud, care au fost demolate inainte de 1940. Mai tarziu s-au transformat in simple bai comunale, iar astazi sunt amenajate unitati comerciale. Doar izvorul de apa minerala din parc mai aminteste ca aici a fost candva o statiune de tratament. • Palatul „Tudor Musatescu” – Casa de Cultur, fosta primarie. • Manastirea „Negru Voda” • Ansamblul Baratiei • Biserica Fundeni • Biserica Domneasca • Biserica Miresei Flamanda • Biserica Sfantul Nicolae-Nicut • Biserica Marina • Biserica Schei
Mai multmagazinuldecase.ro