Сasa de închiriat în Balş 

LOCALIZARE SI SCURTE DESCRIERE: GM1151 Dacia – Icoanei, imobil D+P+1, 4 camere, 3 bai, suprafata totala 190 mp, suprafata totala teren 140 mp,garaj ,imobil 2001 COMPARTIMENTARE SI SUPRAFETE: Imobilul este construit pe 3 niveluri: demisol, parter si etaj si are o suprafata utila de 144mp. Demisolul, cu acces separat, are o suprafata de aproximativ 15mp si este format din camera principala 9.6mp, spatiu depozitare 2.5mp, grup sanitar 3mp Parterul, in suprafata totala de 75mp, este format din 2 camere (19mp si 13mp), bucatarie 12mp, baie 5mp si 2 holuri cu suprafete de 6mp, respectiv 19mp Etajul, in suprafata totala de 80mp, este format din 2 camere cu suprafete de 19mp, respectiv 19mp,baie 5mp, terasa 25mp, hol 18mp Imobiul dispune si de garaj atasat , in suprafata de 18mp, . FINISAJE SI DOTARI: Imobilul este in stare buna, interiorul,de asemenea, aflandu-se intr-o stare buna, pereti cu vopsea lavabila, faianta la bai si bucatarie, pardoseli din parchet de lemn masiv si gresie la bai, bucatarie si pe holuri, usile interioare sunt din lemn, iar usa de la intrare este metalica. Climatizare : centrala termica si aer conditionat, semineu pe lemne. Bucatarie mobilata si utilata cu aragaz, frigider, hota. Imobilul detine un loc de parcare in curte si inca un loc in garaj. Utilitati: curent, gaz, apa, canalizare, Imobilul se afla in curte cu alte imobile cu activitati de birou, insa are acces individual si curte proprie de aproximativ 50mp. Este recomandat desfasurarii activitatilor de birou. Scurta poveste a zonei: Zona Dacia ofera o imagine fermecatoare a Bucureştiului interbelic, fiind inconjurata de cele mai reprezentative strazi si obiective ale acelor vremuri, printre care putem mentiona: Parcurile Ioanid si Icoanei, situate la 5 minute distanta, reprezinta o intoarcere in perioada Belle Epoque din Bucureşti. Conform legislaţiei monumentelor de arhitectura nu numai o casa este considerata monument, ci intreaga zona este considerata ţesut rezidential tradiţional tipic – unicat, cu un fond construit de valoare arhitecturala ridicata. Librarul şi editorul George Ioanid a cumparat terenul in 1856. Inainte zona fusese una din multele “gradini” din Bucureşti, cunoscuta sub numele de Gradina Breslea (1830-1869), menţionata ca atare şi in “Ciocoii vechi şi noi” unde este scris ca locuitorii Bucureştiului din clasa de mijloc «deprinşi de mult timp cu viaţa orientala cea plina de lene şi poezie, vara se adunau la gradinile Breslea, Cişmigiu … Pana in 1910, in zona fostei livezi Ioanid, care se afla intre Strazile Polona, Dumbrava Roşie, Aurel Vlaicu şi Bulevardul Dacia, s-a construit un ansamblu rezidenţial, format din 25 de locuinţe luxoase. Cei interesaţi sa cumpere in aceasta zona erau doctori, avocaţi, oameni politici sau membri ai vechilor familii boiereşti romaneşti. Apar nume ca: Adina Costinescu, soţia liderului liberal Emil Costinescu, Elena Sturdza-Scheianu, Simona Lahovary, familia Olanescu, Matei Balş şi Zoe Manu, Vintila Bratianu. Din punct de vedere stilistic, majoritatea vilelor construite in aceasta zona in a doua parte a sec XIX şi prima jumatate a secolului XX sunt ori in stilul naţional romanesc, ori in stilul eclectic, la moda in Europa in acea vreme, academiste sau romantice. Parcul a fost inspirat de arhitectura romantica, in maniera gradinilor anglo-chineze, cu pavilioane, lac, mici piaţete etc., dar arhitectul-autor este necunoscut. Vilele au fost realizate de arhitecţi cunoscuţi precum Petre Antonescu, Ion Berindei, Grigore Cerchez, Ernest Doneaud, Ion Mincu, Paul Smarandescu etc. Scoala Centrala a functionat de-a lungul vremii sub mai multe denumiri (intre care si Pensionatul Domnesc de Fete). Initial, Scoala Centrala a fost institutia dedicata educatiei fetelor apartinand elitei bucurestene. A fost construita printr-o rezolutie a lui Barbu Stirbey in 1851, arhitectura cladirii fiind realizata de Ion Mincu. Pensionatul Domnesc de Fete a fost infiintat pe baza actului semnat la 19 martie 1851 de domnitorul Barbu Stirbei Decretarea mobilizarii, in august 1916, a fost insotita de transformarea pensionului in spital. In 1918 cladirea a trecut in folosinta austriecilor, care au instalat aici sediul postei Cladirea liceului este monument istoric. Are la baza o conceptie clasica, care aminteste de imaginea si formele regulate, simetrice, ale unor ansambluri manastiresti de la sfarsitul secolului al XVII-lea si inceputul secolului al XVIII-lea (Manastirea Hurezi, Manastirea Antim). Planul, de forma dreptunghiulara este compus din 4 aripi, cu parter si etaj fiecare, dispuse simetric in jurul unor curti interioare. Circulatia si accesele la toate incaperile se fac printr-o suita de coridoare largi care inconjoara curtea interioara. In partea din spate a curtii se afla un mic amfiteatru, iar la etaj se afla internatul.

LOCALIZARE SI SCURTA DESCRIERE GM1120 Dacia – Eminescu_Mosilor, vila singur curte, P+1+M, 7 camere, 2 bai, suprafata construita 250 mp, suprafata teren 200 mp, curte interioara 40mp. imobil 1940. STRUCTURA, SUPRAFETE SI COMPARTIMENTARE: Imobilul a fost construit in perioada interbelica pe structura de caramida. Parterul are o suprafata de aproximativ 150mp si este format din 5 camere spatioase, 2 grupuri sanitare (baie si grup sanitar), bucatarie mobilata. Etajul este format din 2 camere, avand o suprafata de aproximativ 50mp, iar mansarda locuibila este open space. FINISAJE SI DOTARI: Starea imobilului este buna. Interiorul imobilului este renovat. Finisaje: vopsea lavabila, faianta, parchet, gresie, usile interioare sunt din lemn, iar usa de la intrare este metalica. Imobilul este dotat cu centrala proprie si aparat de aer conditionat, . Utilitati: curent, gaz, apa, canalizare. SCURTA ISTORIE A ZONEI: Zona Mihai Eminescu ofera o imagine fermecatoare a Bucureştiului interbelic, fiind inconjurata de cele mai reprezentative strazi si obiective ale acelor vremuri, printre care putem mentiona: Parcurile Ioanid si Icoanei, situate la 10 minute distanta, reprezinta o intoarcere in perioada Belle Epoque din Bucureşti. Conform legislaţiei monumentelor de arhitectura nu numai o casa este considerata monument, ci intreaga zona este considerata ţesut rezidential tradiţional tipic – unicat, cu un fond construit de valoare arhitecturala ridicata. Librarul şi editorul George Ioanid a cumparat terenul in 1856. Inainte zona fusese una din multele “gradini” din Bucureşti, cunoscuta sub numele de Gradina Breslea (1830-1869), menţionata ca atare şi in “Ciocoii vechi şi noi” unde este scris ca locuitorii Bucureştiului din clasa de mijloc «deprinşi de mult timp cu viaţa orientala cea plina de lene şi poezie, vara se adunau la gradinile Breslea, Cişmigiu … Pana in 1910, in zona fostei livezi Ioanid, care se afla intre Strazile Polona, Dumbrava Roşie, Aurel Vlaicu şi Bulevardul Dacia, s-a construit un ansamblu rezidenţial, format din 25 de locuinţe luxoase. Cei interesaţi sa cumpere in aceasta zona erau doctori, avocaţi, oameni politici sau membri ai vechilor familii boiereşti romaneşti. Apar nume ca: Adina Costinescu, soţia liderului liberal Emil Costinescu, Elena Sturdza-Scheianu, Simona Lahovary, familia Olanescu, Matei Balş şi Zoe Manu, Vintila Bratianu. Din punct de vedere stilistic, majoritatea vilelor construite in aceasta zona in a doua parte a sec XIX şi prima jumatate a secolului XX sunt ori in stilul naţional romanesc, ori in stilul eclectic, la moda in Europa in acea vreme, academiste sau romantice. Parcul a fost inspirat de arhitectura romantica, in maniera gradinilor anglo-chineze, cu pavilioane, lac, mici piaţete etc., dar arhitectul-autor este necunoscut. Vilele au fost realizate de arhitecţi cunoscuţi precum Petre Antonescu, Ion Berindei, Grigore Cerchez, Ernest Doneaud, Ion Mincu, Paul Smarandescu etc. Scoala Centrala a functionat de-a lungul vremii sub mai multe denumiri (intre care si Pensionatul Domnesc de Fete). Initial, Scoala Centrala a fost institutia dedicata educatiei fetelor apartinand elitei bucurestene. A fost construita printr-o rezolutie a lui Barbu Stirbey in 1851, arhitectura cladirii fiind realizata de Ion Mincu. Pensionatul Domnesc de Fete a fost infiintat pe baza actului semnat la 19 martie 1851 de domnitorul Barbu Stirbei Decretarea mobilizarii, in august 1916, a fost insotita de transformarea pensionului in spital. In 1918 cladirea a trecut in folosinta austriecilor, care au instalat aici sediul postei Cladirea liceului este monument istoric. Are la baza o conceptie clasica, care aminteste de imaginea si formele regulate, simetrice, ale unor ansambluri manastiresti de la sfarsitul secolului al XVII-lea si inceputul secolului al XVIII-lea (Manastirea Hurezi, Manastirea Antim). Planul, de forma dreptunghiulara este compus din 4 aripi, cu parter si etaj fiecare, dispuse simetric in jurul unor curti interioare. Circulatia si accesele la toate incaperile se fac printr-o suita de coridoare largi care inconjoara curtea interioara. In partea din spate a curtii se afla un mic amfiteatru, iar la etaj se afla internatul. Curtea interioara este marginita la parter de o suita continua de arcade trilobate in acolada, sprijinite pe colonete de piatra. Zidul de deasupra arcadelor este tapisat cu ornamente florale realizate din ceramica colorata. Fatadele sunt impartite in doua registre prin intermediul unui brau plasat la nivelul planseului dintre parter si etaj. Fatada principala are trei elemente majore distincte: un corp central cu intrarea si doua pavilioane de colt, usor decrosate, asezate in prelungirea aripilor laterale. Liniile simple si suprafetele netede ale fatadelor sunt inviorate de cateva profile si accente. Printre acestea, colonada curtii interioare cu toata decoratia sa, apoi pe fatada principala, braul median facut din faianta policroma, lintourile ferestrelor si lantul continuu de arcusoare sprijinite pe console de teracota smaltuite verde de sub streasina. De asemenea, bow-window-urile de la etajul pavilioanelor de colt amintesc de musarabieurile turcesti. Specificatii Informatii suplimentare Recomandat Pentru: BirouriDetalii zona: Strazi asfaltate

LOCALIZARE SI SCURTA DESCRIERE : GM1097 Romana – Eminescu, locatie de exceptie, vanzare vila interbelica S+P+1E+M, suprafata utila 350mp, constructie din caramida, an 1935, consolidata si mansardata in 2007. Compartimentarea actuala a fost proiectata pentru investite in domeniul hotelier, anterior, imobilul fiind clasat ca hotel de 3 stele si functionand ca atare, in acest moment fiind inchiriat in totalitate cu contracte anuale. In urma inchirierii, imobilul produce un venit lunar de 2500 Euro, la care se adauga mentenanta de 700 Euro. Vila este constuita pe un teren de 130mp, nu are teren liber, deschiderea este de 7m si accesul se face printr-un drum de servitute COMPARTIMENTARE SI SUPRAFETE: Imobilul dispune de 9 unitati de cazare, formate din 7 garsoniere si 2 apartamente a cate doua camere, fiecare cu baie proprie. Parterul, in suprafata de 100mp, este format din 3 garsoniere in suprafata de aprox. 20mp fiecare, cu bucatarie si baie proprii. Etajul, in suprafata de 107mp, are in componenta 2 garsoniere si un apartament cu 2 camere. Mansarda este formata, de asemenea, din 2 garsoniere si un apartament cu 2 camere., avand o suprafata utila de 106mp. Subsolul este format din spatiu tehnic si o camera de 14mp. Unitatile de cazare au suprafete cuprinse intre 15-20mp, unele dintre ele fiind dotate cu bucatarie proprie. ARHITECTURA Vila este proiectata in stilul neoclasic romanesc, caracterizat de elemente bizantine precum arcada scurta, coloanele mici si groase. Stilul neoromanesc a fost adoptat de oamenii instariti, care isi puteau permite costurile implicate de o astfel de constructie. Bineinteles, si in acea vreme existau case mai impunatoare si altele mai modeste, in functie de posibilitatile financiare ale proprietarilor. Stilul neoromanesc imbina parti componente din etnografia taraneasca , influente rasaritene bizantine, elemente otomane etc. Este deosebit de frumos si de echilibrat, apreciat pentru valoarea nationala pe care o promoveaza.Apogeul lui a fost atins in perioada interbelica, cand era la mare cautare. Declinul a inceput cu instaurarea comunismului, care a introdus fortat stilul utilitar, social. Neoromanescul a fost asociat cu burghezia si deoarece comunismul promova egalitatea intre clase, nu se potrivea cu doctrina regimului. SCURTA ISTORIE A ZONEI Zona Mihai Eminescu ofera o imagine fermecatoare a Bucureştiului interbelic, fiind inconjurata de cele mai reprezentative strazi si obiective ale acelor vremuri, printre care putem mentiona: Parcurile Ioanid si Icoanei, situate la 10 minute distanta, reprezinta o intoarcere in perioada Belle Epoque din Bucureşti. Conform legislaţiei monumentelor de arhitectura nu numai o casa este considerata monument, ci intreaga zona este considerata ţesut rezidential tradiţional tipic – unicat, cu un fond construit de valoare arhitecturala ridicata. Librarul şi editorul George Ioanid a cumparat terenul in 1856. Inainte zona fusese una din multele “gradini” din Bucureşti, cunoscuta sub numele de Gradina Breslea (1830-1869), menţionata ca atare şi in “Ciocoii vechi şi noi” unde este scris ca locuitorii Bucureştiului din clasa de mijloc «deprinşi de mult timp cu viaţa orientala cea plina de lene şi poezie, vara se adunau la gradinile Breslea, Cişmigiu … Pana in 1910, in zona fostei livezi Ioanid, care se afla intre Strazile Polona, Dumbrava Roşie, Aurel Vlaicu şi Bulevardul Dacia, s-a construit un ansamblu rezidenţial, format din 25 de locuinţe luxoase. Cei interesaţi sa cumpere in aceasta zona erau doctori, avocaţi, oameni politici sau membri ai vechilor familii boiereşti romaneşti. Apar nume ca: Adina Costinescu, soţia liderului liberal Emil Costinescu, Elena Sturdza-Scheianu, Simona Lahovary, familia Olanescu, Matei Balş şi Zoe Manu, Vintila Bratianu. Din punct de vedere stilistic, majoritatea vilelor construite in aceasta zona in a doua parte a sec XIX şi prima jumatate a secolului XX sunt ori in stilul naţional romanesc, ori in stilul eclectic, la moda in Europa in acea vreme, academiste sau romantice. Parcul a fost inspirat de arhitectura romantica, in maniera gradinilor anglo-chineze, cu pavilioane, lac, mici piaţete etc., dar arhitectul-autor este necunoscut. Vilele au fost realizate de arhitecţi cunoscuţi precum Petre Antonescu, Ion Berindei, Grigore Cerchez, Ernest Doneaud, Ion Mincu, Paul Smarandescu etc. Scoala Centrala a functionat de-a lungul vremii sub mai multe denumiri (intre care si Pensionatul Domnesc de Fete). Initial, Scoala Centrala a fost institutia dedicata educatiei fetelor apartinand elitei bucurestene. A fost construita printr-o rezolutie a lui Barbu Stirbey in 1851, arhitectura cladirii fiind realizata de Ion Mincu. Pensionatul Domnesc de Fete a fost infiintat pe baza actului semnat la 19 martie 1851 de domnitorul Barbu Stirbei Decretarea mobilizarii, in august 1916, a fost insotita de transformarea pensionului in spital. In 1918 cladirea a trecut in folosinta austriecilor, care au instalat aici sediul postei Cladirea liceului este monument istoric. Are la baza o conceptie clasica, care aminteste de imaginea si formele regulate, simetrice, ale unor ansambluri manastiresti de la sfarsitul secolului al XVII-lea si inceputul secolului al XVIII-lea (Manastirea Hurezi, Manastirea Antim). Planul, de forma dreptunghiulara este compus din 4 aripi, cu parter si etaj fiecare, dispuse simetric in jurul unor curti interioare. Circulatia si accesele la toate incaperile se fac printr-o suita de coridoare largi care inconjoara curtea interioara. In partea din spate a curtii se afla un mic amfiteatru, iar la etaj se afla internatul. Curtea interioara este marginita la parter de o suita continua de arcade trilobate in acolada, sprijinite pe colonete de piatra. Zidul de deasupra arcadelor este tapisat cu ornamente florale realizate din ceramica colorata. Fatadele sunt impartite in doua registre prin intermediul unui brau plasat la nivelul planseului dintre parter si etaj. Fatada principala are trei elemente majore distincte: un corp central cu intrarea si doua pavilioane de colt, usor decrosate, asezate in prelungirea aripilor laterale. Liniile simple si suprafetele netede ale fatadelor sunt inviorate de cateva profile si accente. Printre acestea, colonada curtii interioare cu toata decoratia sa, apoi pe fatada principala, braul median facut din faianta policroma, lintourile ferestrelor si lantul continuu de arcusoare sprijinite pe console de teracota smaltuite verde de sub streasina. De asemenea, bow-window-urile de la etajul pavilioanelor de colt amintesc de musarabieurile turcesti.